Atentie, persoane toxice la orizont!


Inainte de toate, daca cumva traiesti in bula ta magica si ai senzatia ca tu nu ai astfel de personaje in viata ta, iesi repede din ea: toti avem cel putin o persoana toxica in viata noastra! Unii dintre noi am constientizat deja asta, altii urmeaza. Daca vreun om care, chiar daca mai face parte din viata ta sau nu, resimti intr-un fel ca te “apasa”, ca te-a marcat cumva ce ti-a spus la un anumit moment si ca inca mai ai de “tras” dupa influenta acelei persoane, ea devine una toxica pentru tine. Spre exemplu, daca inca simti furie pentru un fost partener de viata, fie ca este ea intemeiata sau nu, trebuie in primul rand, sa o recunosti. Apoi, este important sa intelegi ce anume te face sa simti asta, ce anume din tine a ranit pentru ca tu sa ai astfel de sentimente. Daca nu vei cauta aceste detalii, iti va fi foarte greu sa pornesti intr-o noua relatie “curat” si vei cara in noua relatie, toate problemele celei vechi. Fie ca a ranit visul pe care tu ti-l creasei, sau ti-a zdruncinat increderea printr-o tradare, ori ti-a aratat o cu totul alta persoana, fata de cea pe care o stiai tu, este foarte important sa vezi exact ce anume a atins din fiinta ta si cum te-a facut asta sa te simti.

La fel, toxicitatea unei persoane se poate manifesta si la parinti. Aleg sa detaliez putin despre asta caci 9 din 10 persoane cu care discut zilnic au cate o „ancora” in acest sens. Asadar, revenind la parinti… Ei au o mare influenta asupra noastra, modelandu-ne comportamentul in anii cei mai importanti din viata. Vrand, nevrand, lucrurile pe care ei le fac sau le spun atunci, raman foarte bine intiparite in minte si sufletul nostru pana devin niste cicatrici cu care invatam sa traim. Spre exemplu, sunt parintii care in mod constant cand erai mic iti spuneau “ai gresit”, “nu ai facut bine”, “esti un prost”. Oricat de dificil ar fi, important este sa privim aici intentia pozitiva care exista in spatele acestor cuvinte. Cei mai multi dintre ei credeau ca astfel te ambitioneaza si te motiveaza sa fii mai bun. Si tocmai pentru ca cicatricile raman, astazi poti fi un adult care la esenta, are o incredere de sine zdruncinata, care mereu traieste cu teama de a nu gresi, care se trezeste in anumite momente spunand despre el: “ah! ce prost sunt!”.

Sau poate ai avut acei parinti care te-au crescut comparandu-te: “si Ionel ce nota a luat?”, “el de ce a putut sa ia 10 si tu nu?”. Atunci devii adultul care involuntar, de cele mai multe ori inconstient, se compara: nu poate sa isi priveasca activitatile, succesul, realizarile doar din prisma lui… intotdeauna trebuie sa se compara cumva cu altcineva sau altceva pentru a-si da seama daca este mai bun sau nu. Si pentru ca asa a fost obisnuit, de cele mai multe ori, el nu va fi suficient de bun.

Atentie!! Sa nu extragem din context! Nu vreau sa sugerez, ca prin definitie, parintii sunt niste persoane toxice. Am convingerea ca ai inteles perfect la ce ma refer defapt, oferind exemplele de mai sus.

Acceptarea si vindecarea:

Cum spuneam si mai sus, este foarte important sa constientizam care sunt aceste persoane toxice care si-au pus amprenta asupra noastra intr-un fel negativ. De asemenea, avem nevoie sa reperam exact momentele in care au facut asta, prin cuvinte gesturi si sa identificam exact cum ne-au facut sa ne simtim, ce anume din noi au zdruncinat.

Dupa ce parcurgem acesti pasi, avem nevoie sa trecem peste momentul de furie asupra lor si sa ii acceptam asa cum sunt, cu bune si cu rele, sa ne reamintim si de impactul pozitiv pe care l-au avut in viata noastra. Stiu ca exista posibilitatea ca prima tendinta, fireasca de altfel, este sa spuneti, “nu! nu a facut nimic bun pentru mine”, sau sa minimalizam aspectele pozitive, scotand in relief pe cele negative. Dupa ce ganditi asta, mai incercati inca o data! Si credeti-ma, nu aveti cum sa nu gasiti macar un lucru bun pe care sa-l fi facut pentru voi. Chiar si daca spuneti “am invatat ca asa nu voi face niciodata”, este ceva ce ati reusit cu ajutorul lor.

Mai departe, pentru sufletul nostru este vital sa intelegem ca nu putem schimba oamenii si ca trebuie sa ii acceptam asa cum sunt, sa luam contributia buna pe care au avut-o in viata noastra, sa ne bucuram de invatamintele castigate de pe urma celor negative… pentru ca toate acestea te pot face sa spui: “sunt astazi ceea ce sunt: puternic, increzator, demn….” si lista poate continua cu ce vrei tu.

Vindecarea vine in timp, nu se intampla dintr-o data si de cele mai multe ori vine odata cu acceptarea si iertarea. Ca acest proces sa fie complet avem nevoie sa le spunem acestor persoane aceste lucruri. Daca ele nu mai fac parte din viata noastra, o scrisoare simbolica este suficienta, importante este sa transpunem aceste ganduri pe hartie, sa iasa din noi. Iar pentru ceilalti, este important sa le spunem cum ne-au facut sa ne simtim, fara sa reprosam, in ideea in care suntem datori fata de noi sa ne asiguram ca astfel de lucruri nu se vor mai intampla si ei au nevoie sa stie ce impact au avut asupra noastra. Aici insa intervine dificultatea. O astfel de discutie este un fel de „Cutie a Pandorei”. Tu nu stii cum sa abordezi asa din senin problema, iar persoana vizata va ramana cu gura cascata intrebandu-se poate „ce te-a apucat tocmai acum?!”. Stiu ca amintindu-va anumite lucruri s-ar putea sa nu fiti in stare sa spuneti lucrurile in cel mai frumos mod. Si mai stiu insa, si ca daca alegeti sa lasati lucrurile asa, nefacand nimic, din nou nu veti fi VOI, cei care alegeti sa va controlati PROPRIA viata. Suna tragic, asa-i?

Nu ar fi oare timpul sa alegeti sa fiti voi capitan la carma propriei barci?!

Iar in privinta oamenilor care nu fac decat sa persiste in a ne rani, sugestia mea este sa incercati sa va indepartati. Voi sunteti cei care conteaza!

Si dupa ce ati parcurs acesti pasi, deja puteti spune ca nu aceste sentimente va mai controleaza pe voi, ci ca voi va controlati viata! Pentru ca atunci cand tu ai control asupra vietii tale, poti sa te dezvolti, sa cresti. Pana atunci, doar te lupti si faci pasi foarte mici, mici…

 

c35e961474bb0a4a7266e86f48ad61c9